Eastern Orthodox Reformation

Raspuns la obiectiile lui Danut Manastireanu

Consideratii Preliminare

Eseul atasat blog-ului meu a fost scris cu rugaciune si studiu adegvat a surselor primare din Parintii Bisericii si ai Desertului, cit si o cunoastere suficienta a filozofiei in general si a Neoplatonismului in particular. M-au insotit cu rugaciunea lor frati din Romania cit si din America. Ortodoxia din Euoropa de Vest cit si din USA, Canada, Australia, este diferita de Ortodoxia Est Euoropeana. Teologi de frunte Ortodocsi ca John Meyendorff, si Vladimir Lossky, care au trait in vest, nu ar fi fost niciodata cititi daca nu scriau la nivelul cerintelor academice ale vestului. In consecinta, ei au trebuit sa dovedeasca competenta scolastica, aducind in discutie esenta Ortodoxiei care este Neoplatonismul. Oricine studieaza pe primul parinte al bisericii, Clement din Alexandria, cit si conditiile culturale filozofice ale orasului Alexandria din Egypt la aceea vreme, va vedea ca exista asa numit-a scoala Alexandriana care l-a influentat pe Clement, mai tarziu pe Origen, iar Origen pe restul Parintiilor Bisericii la diferite nivele. Ce este scoala Alexandriana? Nu este o scoala propriu zisa ci un current de gandire ce combina filozofie platonica, gnosticism, iudaism, crestinism, si o metoda de interpretare a textului bazata pe alegorie si metafora. Combinatia descrisa anterior este fatala. Clement a folosit din plin metodele mentionate; mai tarziu Origen, prelund conducerea scolii Crestine de catecheza din Alexandria de la Clement a dus la apogeu aceste lucruri, devenind parintele ereziilor pentru intreaga istorie a bisericii. Influenta ereticului Origen peste multe veacuri s-a numit Origenism. Grigore din Nissa (nu stiu sa-i scriu bine numele in Romaneste), parinte de baza a bisericii a fost un entusiast Origenist si un mare filozof Neoplatonist. Trebuie adaugat faptul ca filozofia lui Platon care l-a influentat pe Clement s-a dezvoltat ulterior prin Plotinus si urmasii lui in ceea ce se numeste astazi Neoplatonism. Grigore din Nissa asa cum am vazut, a fost un filozof Neoplatonist, iar influentele acestei filozofi occulte isi gaseste apogeul in Pseudo Dionisie Areopagitul in secolul V. Acest personaj este analizat in detaliu in eseul meu. Aici doar vreau sa repet ca a fost cel mai mare occultist din istoria bisericii care a blocat biserica Ortodoxa la nivelul secolului V. Pseudo Dionisie s-a prezentat in scrieriile sale ca fiind ucenicul lui Pavel din Atena (vezi Fapte 17), ca sa poata sa induca in eroare pe Crestinii secolului V si sa-i indoctrineze cu occultismele Teologiei Mistice pe care a scris-o.

Un alt teolog Ortodox de importanta egala cu Romano Catolicul Toma de Aquino pe nume Maxim Marturisitorul a fost un entuziast cititor si urmasi a invataturiilor lui Pseudo Dionisie. Mai tarziu in secolul XIV un calugar occult pe nume Grigore Palamas aduce la centru discutiilor in Ortodoxia Bizantina pe occultul Pseudo Dionisius, prin lucrarea pe care a scris-o in apararea miscarii Hesichastice, ce luase amploare intre calugarii de la muntele Atos. Biserica Ortodoxa a aceptat neoficial prin scrieriile teologiilor ei, ca Pseudo Dionisie are o identitate mincinoasa. Dar asa cum spune teologul Ortodox, Vladimir Lossky, in cartea sa The Mystical Theology of the Eastern Church chiar daca Pseudo Dionisie este un farsor, atit timp cit ideiile lui slujesc biserica, el va ramane un Parinte al bisericii. Aceasta este o gandire Byzantina care nu ajuta biserica Ortodoxa. Toate aceste lucruri le-am tratat pe larg in eseul meu dar se pare ca criticii mei de pe blog, inclusiv Danut, nu au lecturat adegvat materialul. Fara o pregatire adegvata in filozofia Neoplatonica nu se poate intelege Ortodoxia. 

Am invatat de la Preotul Tudor Popescu, fondatorul miscarii unde l-am primit pe Domnul ca problema nu este cu Credinciosii Ortodocsi si nici chiar cu teologii lor, ci cu teologia Origenista si Dionisiana care tine prizonieri pe oamenii din aceasta biserica. Tudor Popescu a iubit mult biserica Ortodoxa si a plecat cu o inima trista cind a fost excommunicat. In prezent corespondez cu diferite personalitati Ortodoxe din vest care s-au uitat pe materialul meu si nu s-au ofensat ca Danut si ucenicii lui. Cred ca ii intereseaza ca incredibilul sa produs, si anume, o reforma a luat fiinta in Ortodoxia care parea pietrificata pentru totdeauna.

In ce priveste felul cum Danut a inceput raspunsul „academic” prin postarea unei poze nu este un aspect academic. Danut deasemena exceleaza intru-n sarcasm ce trece de limitele normalului, ce sa mai vorbim de academic. Sper sa nu fiu inteles gresit, daca inainte Danut imi provoca resentimente prin felul de manifestare in scris, acum imi provoaca ingrijorare si ma rog pentru el. El are multi admiratori care nu dovedesc o ancorare in Scriptura. Imi pare rau pentru ei. Faptul ca am spus ca este rebel nu este un sarcasm, ci este propria lui descriere ce a exprimat-o si in interviuri pe blogul lui. Puteam sa raspund la sarcasmul lui cit si ai uceniciilor lui cu mijloace adegvate de apologetica aratind contraziceri, citari in afara contextului, inconsistenta in logica a propozitiei, partialitate, cit si altele, dar, am simntit ca trebuie sa arat de data aceasta o parere de rau cu privire la starea lucruriilor intre multi teologi si credinciosi dintre Romani. Dar slava Domnului pentru teologii dintre Romani care raman Biblici, cit si pentru credinciosii onesti interesati de adevar si care nu pot fi manipulati. 

De acum incolo, am sa fac scurte remarci la diferite sectiuni de pe blogul lui Danut. 

                                                                        

Problema

Paul Dan a publicat recent pe noul lui blog un text în care analizează, din perspectiva lui particulară, teologia mistică ortodoxă, pe care o socoteşte eretică şi periculoasă pentru creştinii care au respect pentru Sfânta Scriptură. În acest text, şi aparent fără prea mare legătură cu acesta, autorul etichetează pe scurt şi fără argumente, concepţiile teologice a trei evanghelici români care au obţinut doctorate la universităţi din Marea Britanie, pe teme legate de teologia ortodoxă. Această secţiune din textul lui formează obiectul răspunsului meu. Înainte însă de a intra în subiect, vreau să precizez câteva lucruri.

Mysticismul este occultism. Aceasta resulta din practica pre-Crestina cit si din definitia si folosirea cuvantului mistic in Religiile Misterelor. Da, misticismul este periculos, fie la Ortodocsi, fie la Evanghelici ca Richard Foster, Dallas Willard, sau J.P. Moreland.

Precizări

Mai întâi, apreciez că domnul Paul Dan mi-a trimis textul său înainte de a-l face public. Mărturisesc faptul că am fost surprins de acest lucru. Nu mă aşteptam de la el la un asemenea cavalerism. Sau este vorba de altceva? Fără îndoială, este mai cinstit ca cineva să te „înjure“ pe faţă, decât să auzi de la alţii că a făcut-o.

În al doilea rând, experienţa mea anterioară cu Paul Dan nu-mi permite a-mi face iluzii cu privire la posibilitatea iniţierii unui dialog real şi deschis cu el, în care concluziile nu sunt trase dinainte şi care nu sfârşeşte în argumente ad hominem sau în etichetări ieftine. Oricum ar fi, felul în care arată textul afişat de el pe blog nu-mi dă prea multe motive de a-mi face iluzii în această privinţă.

În al treilea rând, şi ultimul, nu scriu acest răspuns pentru a mă apăra pe mine însumi. Ceea ce am scris, am rostit şi am făcut, în domeniul teologiei, ca şi în altele, cu toate cele bune şi rele, sunt publice şi nu am nimic de adăugat la ele.

Mai degrabă, voi încerca să fac ceea ce cred că Scriptura, în care Paul Dan spune că nu cred, îmi cere să fac, adică să-i apăr pe cei atacaţi de el pe nedrept şi fără justificare. După părerea mea, în ciuda aparenţelor şi a dimensiunilor, textul domnului Paul Dan este extrem de subţire sub raport academic. Sau poate că standardele academice ale şcolilor la care ne-am luat diplomele şi am făcut ucenicia întru ale teologiei sunt radical diferite. El apelează cu „generozitate“ la etichetări facile şi se caracterizează prin cvasi absenţa argumentelor. Sau poate, socoteşte autorul, lucrurile pe care le afirmă el (cu o tărie a convingerilor care, trebuie să recunosc, este vrednică de invidie) sunt de domeniul evidenţei şi nu au nevoie de demonstraţie. Îmi pare rău, dar acest lucru nu este acceptabil în ceea ce mă priveşte. Vă prezint mai jos, spre exemplificare, câteva dintre afirmaţiile lui gratuite, îndoielnice şi lipsite de argumentaţie.

• „Since the 5th Century, the Eastern Orthodox Church is frozen in Neoplatonic mysticism, due to the philosophical leanings of the Church Fathers.“ (p. 4)
• „Genuine Christian life has nothing to do with mysticism…“ (p. 9)
• „The supernatural is not mystical in nature.“ (p. 11)
• „Schmemann makes one of the most important remarks concerning how salvation is viewed in the Eastern Church as contemplation, a pagan concept.“ (p. 28)

Îi voi lăsa pe cei mai competenţi decât mine în tainele teologiei ortodoxe să identifice şi alte asemenea năzdrăvănii „teologice“.

Daca cititorul va da atentie eseului meu cit si a bibliografiei ce insoteste lucrarea, va vedea ca intradevar Biserica Ortodoxa este neschimbata din secolul V si pana acum. Discutati cu orice Ortodox obijnuit si iti va spune cu mandrie ca Biserica lui nu s-a schimbat din timpul Parintiilor Bisericii. Ei acuza pe Romano Catolici si Protestanti de schimbari frecvente. Insusi Ortodoxia a avut schimbari pina in secolul V. Schimbarile care apropie Biserica de modelul Bibilc, ca cele ale Reformei, merita acceptate.

Din cele de mai sus, şi altele asemenea, reiese că autorul vădeşte o incapacitate funciară de înţelegere a limbajului metaforic al Bibliei şi, ca urmare, a lucrărilor teologice fundamentale ale Părinţilor Bisericii şi ale altor autori clasici ai spiritualităţii creştine. Astfel, pentru Paul Dan scrierile mistice ale unui Bernard de Clairvaux, cele ale Teresei de Avila sau ale lui Simion Noul Teolog nu sunt decât nişte simple expresii ale frustrărilor lor sexuale. Desigur, el nu este singur în această confuzie. O mare parte a creştinătăţii, cea care a cedat la cântecul de sirenă al raţionalismului modernităţii, care continuă să domine spaţiul evanghelic american, împărtăşeşte aceeaşi orbire spirituală.

Provoc pe toti cei sinceri, interesati de adevar sa citeasca prediciile lui Bernard de Clairvaux cu referinta la Cintarea Cintariilor, ca sa vada blasfemiile pe care acesta le spune. Teresa de Avila pe de alta parte pretinde ca ea personal e mireasa lui Cristos. Ea este o abominabila si o blasfemiatoare care a luptat alaturi de John of the Cross impotriva Reformei. Amandoi sunt ocultisti de clasa. Incercati sa cititi Noaptea Neagra a Sufletului de John of the Cross, si ve-ti experimenta depresie, presiune psihologica, si influenta demonica. Teresa de Avila descrie cum un arhangiel timp de doi ani de zile a venit si i-a strapuns inima cu o sulita de aur cu virf de foc provocandu-i dureri cumplite si coma mistica:  I saw in his hand a long spear of gold, and at the iron’s point there seemed to be a little fire. He appeared to me to be thrusting it at times into my heart, and to pierce my very entrails; when he drew it out, he seemed to draw them out also, and to leave me all on fire with a great love of God. The pain was so great, that it made me moan; and yet so surpassing was the sweetness of this excessive pain, that I could not wish to be rid of it… http://www.catholicfirst.com/thefaith/catholicclassics/stteresa/life/teresaofavila.cfm

Biblia foloseste metafore dar este in primul rind o carte istorica, iar metaforele trebuie interpretate in acest context. Am scris o brosura numita Cum Citesti Scriptura care se gaseste pe site-ul acesta: http://www.scribd.com/doc/12921144/Paul-Dan-Cum-citesti-Scriptura si care arata cit de vital este interpretarea in context a textului Biblic si a evitarea metaforizarii si alegorizarii.

In ce priveste pe Simion Noul Teolog, am aratat in eseul meu scrieriile lui de natura homosexuala care sunt atit de grave incit nu pot fi puse pe hirtie.

Am demonstrat pe scurt prin cele aratate anterior ca nu generalizez si nu spun lucruri in afara contextului. Indemn pe cei care vor sa aiba o instruire in patristica sa dea atentie la ce am scris.

Autorul nostru se mişcă cu o dexteritate incredibilă şi cu o încredere de sine de nezdruncinat printre cei mai importanţi autori patristici, dar felul în care îi tratează, scoţându-le ideile din context, vădeşte faptul că, probabil, accesul la ei a fost realizat în mare măsură prin intermediul surselor secundare şi al comentariilor evanghelicilor raţionalişti care i-au fost mentori. Poate că tocmai de aceea textul în sine arată ca un colaj eclectic de citate şi opinii personale inflexibile. Sincer, nu cunosc nici un singur specialist în patristică (fie el evanghelic sau nu) care să îndrăznească a împărţi cu atâta aroganţă şi largheţe etichete de eretici unor titani ai gândirii creştine precum Părinţii Bisericii. Acest lucru este cel puţin lipsit de modestie, dacă nu cumva este semnul a ceva mult mai grav. Aşa fiind, nu este deloc de mirare să vedem la ce concluzii abracadabrante ajunge autorul în urma unui asemenea demers.

 

Răspuns

Din respect pentru adevăr, încerc în cele ce urmează să clarific câteva erori faptice şi interpretări aberante prezente în textul lui Paul Dan:

1. „At the present time there are many Romanian E. Orthodox theologians who are far superior to Staniloae, but he is promoted because a Byzantine hierarchical procedure which provides that some seniors must have preeminence in spite of their ineffectiveness.“ (p. 56)

Ar fi interesant să aflăm care sunt acei teologi ortodocşi români pe care Paul Dan îi consideră superiori lui Dumitru Stăniloae şi în baza căror criterii a stabilit el acest „clasament“. În realitate, Stăniloae nu numai că nu a fost „promovat“ de ierarhie, ci mulţi ani după moartea sa opera sa teologică era studiată mai degrabă de catolici şi protestanţi, decât de ortodocşi, tocmai din pricina adversităţii pe care o manifestau faţă de gândirea sa unii ierarhi şi teologi ortodocşi cu influenţă.

Am sa citez doar citeva nume. Sper sa nu fiu acuzat ca ii reprezint sau ca ei ar avea vreo simpatie pentru Evanghelici. Urmatorii trei teologi Ortodocsi sunt superiori lui Staniloae: Preot Profesor Doctor Vasile Răducă, Pr. Prof. Constantin Coman, Bartolomeu Anania Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului. 

 

2. „Timothy Ware is the man behind the E. Orthodox mystical crusade in England and the West… He wrote a very well crafted book titled The Orthodox Church in which he presents a sanitized version of E. Orthodoxy that looks Protestant in order to induce people with a protestant background into the Eastern Church. No mention of Neoplatonism. His work denotes both intellectual dishonesty and scholarly underperformance, besides craftiness. (p. 57)

Autorul pretinde a cunoaşte motivaţiile intime ale episcopului Kallistos, ceea ce este de-a dreptul aberant. De asemenea, n-am întâlnit niciodată în viaţa mea un om cu atât de puţine competenţe teologice care să îndrăznească a eticheta cu atâta uşurătate un academic de talia lui Kallistos Ware. Acest lucru vădeşte o lipsă de caracter incalificabilă şi o aroganţă vecină cu ignoranţa.

Imi sustin ce am spus despre Timothy Ware. Oricine ii citeste cartea si ii verifica activitatea v-a fi deacord cu ce am spus.

3. „The Eastern Orthodox Strategy in England concerning young Romanians seeking PhD in theology.“ (p. 57)

Titlul de mai sus sugerează că ortodocşii (nu se precizează cine anume, în afară, eventual, de episcopul Kallistos), au complotat, elaborând o „strategie“ de atragere la ortodoxie a unor evanghelici români. În realitate, fiecare dintre cei care au studiat teme de teologie ortodoxă în Marea Britanie şi Statele Unite (Paul Negruţ, Silviu Rogobete, Emil Bartoş, Simona Sabău, Eugen Matei şi alţii) au decis independent unii de alţii (şi cu atât mai mult independent de orice imaginare lobby-uri ortodoxe) cu privire la temele lor de cercetare, a căror elaborare şi susţinere s-a realizat în şcoli evanghelice şi protestante de prestigiu. Paul Dan pur şi simplu inventează aici sau, mai precis, minte în mod conştient.

Kallistos ca si decan la Oxford a avut o puternica influenta cind Anglia se dadea in vint dupa Ortodoxie. Spre apusul acelei etape, au venit si tinerii din Romania sa-si ea doctoratele in Anglia si au intrat sub aceasta influenta.

4. „I think it is a fair game for the E. Orthodox to facilitate grants to the young Romanian students (and others) in order to get a PhD in E. Orthodox studies“ (p. 57)

Paul Dan insinuează prin cele de mai sus că cei care au studiat teme de teologie ortodoxă în Marea Britanie, ar fi făcut acele studii cu burse plătite de Biserica Ortodoxă şi, prin implicaţie, n-ar fi altceva decât nişte mercenari năimiţi, dacă nu cumva chiar cai troieni sau de-a dreptul iude. Adevărul este că acele bursele au fost plătite de organizaţii evanghelice, precum Langham Scholarship, Romanian Missionary Society şi altele asemenea. Din nou avem de-a face cu o insinuare perfidă, menită să discrediteze pe cei care se presupune că nu sunt de acord cu opiniile „teologului“ nostru.

A facilita nu inseamna a da direct bani, ci si a creea un context favorabil. In cazul nostru, stiu din marturia cuiva indemnurile facute studentilor Romani in Anglia. Repet, nu-i nici o problema ca si noi facem tot felul de sugestii Ortodocsiilor.  Problema este cu Evanghelicii insuficient dedicati Bibliei.

5. „The problem is not with the E. Orthodox assisting Eastern Europeans to study their theology, but with those Eastern European Evangelicals who by studying E. Orthodoxy and become persuaded of the mysticism thereof. These Evangelicals prove that they are either uncommitted to the Bible, or not born again.“ (p. 57)

Este interesant cum, de la o presupusă (şi în parte reală) preţuire pentru valoarea teologiei mistice, acest paznic de serviciu al evanghelismului românesc deduce, din nou fără nici cea mai mică urmă de îndoială, faptul că aceşti teologi şcoliţi în spaţiul britanic sunt, fie „lipsiţi de dedicare faţă de Biblie“ (mai precis, faţă de interpretarea particulară a acesteia de către Paul Dan), fie, pur şi simplu „nenăscuţi din nou“ . De unde va fi luat autorul instrumentul de detectare a naşterii de sus a cuiva (înţeleg că s-ar numi… „palingenesiometru“ , rămâne un total mister pentru mine.

Danut tu si cu ucenicii tai prin anii 80 nici nu-ati fi indraznit sa deschideti gura in vreo biserica Evanghelica ca sa sustineti misticismul. Faptul ca o faceti acuma in timpul de apostazie rapida a bisericii Evanghelice , va pune pe voi intr-o pozitie foarte dificila….

6. „Another problem with Eastern European students studying E. Orthodoxy abroad is their lack of training in the doctrines of grace, specifically an in-depth analysis of the epistle to the Romans.“ (p. 57)

Rămâne un total mister, de asemenea, de unde anume a tras Paul Dan concluzia că aceşti teologi ar fi pur şi simplu ignoranţi în ce priveşte Epistola lui Pavel către Romani şi „complet neinstruiţi“ în ce priveşte doctrinele harului. De asemenea, nu ştiu ca Paul Dan să fi scris vreun comentariu doct cu privire la această importantă scriere a apostolului Pavel. Aşa fiind, nu înţeleg cum anume are el îndrăzneala de a împărţi certificate de bună cunoaştere a acestei epistole.

Am scris un commentariu succint la Epistola lui Pavel catre Romani, numita Romani Pentru Romania. Este o sinteza a celor mai docte commentarii la epistola. Cartea se gaseste la urmatorul website: http://www.wdjd.ro/acasa.html impreuna cu celelalte doua carti pe care le-am scris. Aceasta este adresa pentru commentariu la Romani: http://www.wdjd.ro/romani.pdf . Website-ul nu-mi apartine ci este produsul unui evanghelist de exceptie. Sunt multe lucruri de folos acolo.

7. „Emil Bartos as I mentioned was supervised by Timothy Ware in writing his PhD dissertation.“ (p. 57)

Pentru preciziune, deşi Emil Bartoş a studiat o vreme sub îndrumarea profesorului Kallistos Ware, la Oxford University, coordonatorul oficial al tezei lui, cu privire la doctrina îndumnezeirii în teologia lui Stăniloae, este profesorul Oliver Davies, de la University of Wales, din Lampeter.

In prefata tezei de doctorat a lui Bartos, Kallistos este mentorul principal. El scrie si introducerea. Cartea aceasta este parte din bibliografia eseului.

8. „This book fails a scholarly exploration of Staniloae’s theology, because it lacks a competent discussion of its Neoplatonic foundation.. Bartos’ work developed within E. Orthodox perimeters is not fully academic. Probably was no freedom to work with Timothy Ware as a PhD mentor.“ (p. 57)

Din nou, mi se pare de o aroganţă fără seamăn faptul că acest om, care n-a reuşit să producă nici măcar un singur text academic decent în viaţa lui, se socoteşte îndrituit şi pe deplin justificat să afirme că un text acceptat de o universitate de prestigiu din Marea Britanie, şi aprobat pentru tipar (în Anglia şi România) cu recomandarea unor teologi de certă valoare academică, este un veritabil „eşec“ în încercarea de explorare a teologiei lui Stăniloae şi un text „nu tocmai academic“. De ce? „Argumentul“, prezent în mod surprinzător de data aceasta, este absolut zdrobitor. Emil Bartos eşuează în a trece de baremul marotei teologului de ocazie – neoplatonismul – temă pe care Paul Dan o repetă obsesiv în acest text, fără a ne convinge însă că o înţelege cu adevărat. Vă las pe dvs. să judecaţi singuri acest mod de a face teologie.

Nu orice carte publicata in Romania si in Anglia este in mod necesar suficient documentata. Si teologia lui Staniloae este publicata in mai multe tari….

9. „Although Emil Bartos disagrees with different aspects of Eastern Orthodoxy, and respectively with portions of Staniloae’s dogmatic theology, still he adopted concepts from it, and tries to be an integrative theologian of protestant and mystical Eastern Orthodox Theology, which is an impossibility. He renders a indirect service to the mystical cause worldwide. The result is Emil Bartos compromised his Evangelical stand and his Biblical protestant theology. Bartos got a lot of recognition for his work, but in the same time, he became an Eastern Orthodox at heart and later an ecumenist. In private discussions, he was promoting E. Orthodox theology among Evangelical students, while he was a professor of systematic theology at an Evangelical university.“ (pp. 57–58)

Cred că este corect a ne întreba cine anume a decis că a fi un teolog integrator este o imposibilitate? Desigur, în afară de „marele teolog“ Paul Dan?

De asemenea, afirmaţia că „Emil Bartoş a devenit ortodox în inima lui“ este absolut aberantă, deoarece prin aceasta autorul încearcă să calomnieze şi să submineze autoritatea lui în comunitatea evanghelică din România, ştiute fiind sentimentele antiortodoxe ale majorităţii membrilor acesteia. Desigur, într-o lume normală, faptul că cineva şi-ar schimba convingerile teologice în urma studiilor ar fu un lucru absolut normal şi acceptabil. Astfel, dacă într-o asemenea lume unii evanghelici ar deveni ortodocşi sau unii ortodocşi ar deveni evanghelici n-ar putea fi privit nicidecum ca un păcat sau ca o pricină de discreditare. Nu putem însă aplica normele normalităţii la condiţia patologică a spaţiului evanghelic din lumea postcomunistă. Şi nici la patologiile evidente ale textului analizat aici.

Grav este însă că ceea ce de această dată Paul Dan nu mai insinuează, ci spune de-a dreptul, este un fals, menit a distruge prestigiul unui om considerat a fi un duşman periculos pentru opiniile autorului.

În ce priveşte ecumenismul lui Emil Bartoş, avem de-a face din nou cu o mistificare. Dacă eu am afirmat deschis convingerile mele ecumenice, Emil Bartoş nu numai că n-a afirmat niciodată asemenea convingeri, dar, ca prieten apropiat, ştiu bine că are propriile lui îndoieli în acest domeniu, chiar dacă a participat, ca orice teolog decent şi civilizat, la dialoguri academice cu teologi din diverse tradiţii. Cine nu pricepe aceste lucruri nu are ce căuta în arena teologică a secolului al XX-lea, ci se condamnă singur, ca ignorant şi fanatic.

Danut Manastireanu impreuna cu Emil Bartos au incercat sa initieze un program de masterat in teologie in cadrul universitatii de la Cluj, in care urmau sa fie implicati profesori Ortodocsi si Romano Catolici. Poate ne va explica el mai in detaliu, nu am la indemana acum link-ul necesar.

10. „Silviu Rogobete is another Romanian Evangelical turned pro E. Orthodox and ecumenist. He is paradoxical because in spite of his pro E. Orthodoxy, he still vigorously defends Evangelical rights.“ (p. 58)

În îngustimea sa sectară şi în fanatismul său fundamentalist, Paul Dan nu poate pricepe nicicum că cineva poate avea apreciere pentru o altă tradiţie, păstrându-şi în acelaşi timp neştirbită dedicarea faţă de propria tradiţie eclesială, inclusiv prin apărarea drepturilor legitime ale acestei comunităţi de orice formă de nedreptate sau persecuţie.

Silviu Rogobete, devenit între timp diplomat, este însă în primul rând un academic, şi unul dintre specialiştii noştri în chestiunea libertăţii religioase. În această capacitate, domnul Rogobete, spre deosebire de criticul său de ocazie, este gata să apere nu numai drepturile religioase ale evanghelicilor sau ale ortodocşilor, ci şi dreptul legitim al ereticilor de a-şi propaga propriile idei.

11. „No one will debate his good intentions, but with time, his appreciation for the Eastern Church mysticism will grow. That will lead him, and others with the same background to later become supporters of mysticism driven apostasy.“

În fraza de mai sus, Paul Dan ne oferă o nouă mostră a aroganţei sale fără limite, de data aceasta într-o formă pseudo-profetică. El pretinde a şti nu numai că intenţiile lui Silviu Rogobete sunt nobile, dar a şi prevăzut deja ce anume se va întâmpla cu acesta în viitor. Mi se pare că deja avem de-a face aici cu un soi de delir.

12. „The three theologians mentioned in this short analysis are part of a larger group of young, eager Evangelicals who have studied or are studying abroad in order to secure doctoral degrees. God gifted them with great abilities, earning highest honors from Cambridge, Oxford, and the like. The problem is that those who depart from a Biblical commitment, and instead practice a philosophical theology, engage on a pathway that is hard to return from. There is also a clear manifestation of an elitist behavior among them, being disconnected from the life of the church.“

Iată, în sfârşit, şi sentinţa supremă. Nu numai că, după părerea lui Paul Dan, aceşti teologi s-au „îndepărtat de Biblie“ (aşa cum o interpretează el, aceasta fiind, se înţelege, singura interpretare corectă), dar au lăpădat-o pe aceasta în favoarea unei teologii filosofice (care – iată o nouă evidenţă pentru „expertul“ nostru în teologie – este incompatibilă cu teologia biblică). Această pretinsă opţiune exclusivă, ştie prea bine „profetul“ nostru autodeclarat, îi va conduce pe aceşti teologi la dezastru. Dar, zice el, la ce altceva te poţi aştepta de la nişte „elitişti“, „despărţiţi de viaţa bisericii“. Aferim!

Concluzie

Aşa cum am spus dintru început, nu consider că se merită a mă apăra singur de acuzele aduse de Paul Dan în acest text. Ele sunt, în definitiv, asemănătoare cu cele aduse altora aici. Cred că am spus deja suficient în această privinţă.

Pariez că autorul n-a citit niciuna dintre lucrările de doctorat pe care le încondeiază aici. Ştiu bine, oricum, că cel puţin pe a mea n-a citit-o, ea fiind încă nepublicată. Ce anume îl îndrituieşte atunci pe autor, în afară de aroganţă şi autosuficienţă, să se pronunţe în lucruri pe care nu le cunoaşte? Prefer să nu răspund la această întrebare, lăsându-vă să decideţi singuri. Oricum, este sigur că nu cu asemenea pseudo opere vor ieşi evanghelicii români din copilăria teologică ce îi caracterizează (încă) în prezent.

Reafirm, ca tu Danut cit si ceilalti prieteni ai tai, inclusiv ucenicii vostri faceti filozofie teologica si nu teologie Biblica. Voi repetati greseala Parintiilor bisericii pe care ii studiati, admirati si urmati.

De curând a apărut un nou blog evanghelic românesc (chiar dacă este scris exclusiv în engleză). Autorul este cunoscut în diverse moduri celor din ţară, dar mai ales celor din diaspora, deoarece locuieşte în prezent în Statele Unive, unde “păstoreşte” un grupuscul baptist la San Diego. El se numeşte Paul Dan.

Numele blogului, (relevant sau confuz – depinde de perspectivă) este Eastern Orthodox Reformation.

Principalul text afişat (deocamdată) pe acest blog este un eseu destul de lung, din care vă citez un fragment semnificativ, care vă va ajuta să înţelegeţi, poate, titlul acestui post. Deoarece este vorba, în mod evident, de un blog antiortodox, nu voi cita prea des din el. Ceea ce urmează însă mai jos trebuia să apară aici. Sper că veţi fi de acord.

Ştiu bine că există riscul ca acest post al meu să crească rapid numărul de accesări pe blogul cu pricina, dar trebuie să răsplătesc cumva “amabilitatea” cu care autorul mi-a trimis acest text într-o formă preliminară, înainte de a-l afişa pe blogul său nou-nouţ.

Vă transcriu deci, mai jos, pasajele cu pricina, fără comentarii (deocamdată), ca să vă puteţi desfăta şi voi cu ele aşa cum m-am desfătat şi eu. Vă doresc lectură prielnică! Voi reveni.

*  *  *

The Eastern Orthodox Strategy in England concerning young Romanians seeking PhD in theology.

I think it is a fair game for the E. Orthodox to facilitate grants to the young Romanian students (and others) in order to get a PhD in E. Orthodox studies, because Evangelicals also share their faith with the Eastern Orthodox at large. None of these Christian denominations should be afraid of exposing their convictions to each other. When E. Orthodoxy accuses Evangelicals of proselytism, they just prove theological insecurity. The problem is not with the E. Orthodox assisting Eastern Europeans to study their theology, but with those Eastern European Evangelicals who by studying E. Orthodoxy and become persuaded of the mysticism thereof. These Evangelicals prove that they are either uncommitted to the Bible, or not born again. Another problem with Eastern European students studying E. Orthodoxy abroad is their lack of training in the doctrines of grace, specifically an in-depth analysis of the epistle to the Romans. Still, I personally know several Romanian theologians who earned their PhDs in England on E. Orthodox subjects, and remained perfectly sound. Although I will express critical views on specific theologians in the next paragraphs, I care for them and I pray for them.

Emil Bartos as I mentioned was supervised by Timothy Ware in writing his PhD dissertation. His work later became a book known as Deification in Eastern Orthodox Theology: an evaluation and critique of the theology of Dumitru Staniloae. This book fails a scholarly exploration of Staniloae’s theology, because it lacks a competent discussion of its Neoplatonic foundation. An example of how E. Orthodox scholarship should look is John Meyendorff who does not avoid exposing Neoplatonic foundation of the Eastern Church. Bartos’ work developed within E. Orthodox perimeters is not fully academic. Probably was no freedom to work with Timothy Ware as a PhD mentor.
Although Emil Bartos disagrees with different aspects of Eastern Orthodoxy, and respectively with portions of Staniloae’s dogmatic theology, still he adopted concepts from it, and tries to be an integrative theologian of protestant and mystical Eastern Orthodox Theology, which is an impossibility. He renders a indirect service to the mystical cause worldwide. The result is Emil Bartos compromised his Evangelical stand and his Biblical protestant theology. Bartos got a lot of recognition for his work, but in the same time, he became an Eastern Orthodox at heart and later an ecumenist. In private discussions, he was promoting E. Orthodox theology among Evangelical students, while he was a professor of systematic theology at an Evangelical university.

Danut Manastireanu is an astute thinker, but rebellious, restless, ecumenist, and uncommitted to the Bible. He is a Romanian theologian. He is totally pro-Orthodox. His doctoral dissertation is done in England, researching the area of The Perichoresis of the Trinity, a highly speculative mystical subject. He considers Dumitru Staniloae as the greatest Romanian theologian109. This assessment is untrue unless he puts the word mystic before theologian, in order for it to make sense. Still, there is no such thing as mystical theology. It is a contradiction in terms. Therefore, Manastireanu’s assessment fails. Manastireanu offers an opinion that the formation of a good theologian also implies rabbinical studies, like in the case of his tutor William Horbury110. One of the latest developments of Manastireanu’s “spiritual journey” is joining the Anglican Church111. All these issues prove his gradual departure from a Biblical Christianity and the possibility for him to move to other forms of historical Christianity and even non-Christian religions. As a side note, a prayer by Theresa of Avila is presented on his blog as something commendable, when in reality she excelled in occultism112.

Silviu Rogobete is another Romanian Evangelical turned pro E. Orthodox and ecumenist. He is paradoxical because in spite of his pro E. Orthodoxy, he still vigorously defends Evangelical rights. Rogobete’s PhD studies also have an Eastern Orthodox subject. No one will debate his good intentions, but with time, his appreciation for the Eastern Church mysticism will grow. That will lead him, and others with the same background to later become supporters of mysticism driven apostasy.

Conclusion on some Romanian Evangelical Scholars. The three theologians mentioned in this short analysis are part of a larger group of young, eager Evangelicals who have studied or are studying abroad in order to secure doctoral degrees. God gifted them with great abilities, earning highest honors from Cambridge, Oxford, and the like. The problem is that those who depart from a Biblical commitment, and instead practice a philosophical theology, engage on a pathway that is hard to return from. There is also a clear manifestation of an elitist behavior among them, being disconnected from the life of the church.

Responses

Am sa raspund doar la citeva commentarii deoarece in partea anterioara sunt majoritatea clarificariilor. In plus cei mai multi care au postat nu dovedesc ca au citit eseul.

By: sam on 12 mai 2009
at 1:17 pm

Daca as fi in situatia ta as considera-o reclama gratuita.
Merita un multumesc eventual si un reply la fel de sincer.
Nu m-as ingrijora nici de cresterea accesarilor domnului comitted to the Bible.
Eu unul nu am fost curios sa citesc si restul masterpiece-ului 

By: DanutM on 12 mai 2009
at 1:22 pm

Draga Sam,
Cred ca stii ca nu ma prea intereseaza publicitatea. Scrisul este pentru mine o forma de ‘autoexorcism’, if you know what I mean.
Iar daca ma ingrijora cresterea traficului la noul blog, n-as fi afisat acest text.

Sam fi curajos si citeste restul eseului.

By: daniel p. busan on 12 mai 2009
at 7:53 pm

“Grupusculul” baptist de care vorbiti este probabil cel de la Tierrasanta Baptist Church din San Diego. Grupul de romani de acolo nu mai este pastorit de fr. Paul Dan de mai bine de doi ani.
__________

Daca este asa, atunci unde anume este Paul Dan “pastor”?

Sunt pastor la o biserica Americana mica nou plantata. Lucram foarte mult evanghelizind Marines.

By: Daniel Buda on 12 mai 2009
at 10:45 pm

Paul Dan a fost pastor la San Diego. Dan Paul e la Cleveland. A nu se confunda.

Hey Dani, citeste eseul si te astept sa vorbim la telefon.

By: florin on 12 mai 2009
at 11:56 pm

Adevarul e ca m-am tot framantat cu adresarea Fr. Manastireanu sau Dl. Manastireanu. De acum inainte va multumesc pentru libertatea pe care mi-ati acordat-o sa ma adresez d-voastra cu Dl. Manastireanu, ceea ce mi se parea mai potrivit in contextul actual roman. Fr. intra-devar, pare mai arhaic si deci este imediat asociat cu lumea (minoritara) pocaita unde mai subzista acest cuvant. Dar apreciez si libertatea pe care mi-ai acordat-o sa va numesc Danut, pur si simplu.

Va multumesc pentru raspunsul la solicitarea pe care am facut-o eu (desi cred ca era in gandul mai multor cititori). Sunt multumit. Faptul ca sunteti de acord sa luati din timp si sa scrieti ceva mai pe larg il consider un bonus apreciat mult.

Apropos de dialog, ma intreb daca Tudor Popescu si deci cei de pe urmele lui (printre care se pare ca se numara si Paul Dan) au incercat sa aiba o conversatie deschisa (accentul e pe cuvantul “deschisa”) si sustinuta cu lumea ortodoxa (ma refer la teologi si lideri contemporani ai Bisericii Ortodoxe? O conversatie ca intre prieteni in care nu exista aerul “eu am dreptate, prin urmare tu esti gresit”. Ma intreb doar.

Imi pare rau dar esti cam lingusitor cu domnul Manastireanu si necrutator cu evanghelicii…
_______________

Te rog sa-mi spui Danut. E mai simplu si mai natural.

Desi se poate sa ma insel (in definitiv nu sunt istoric), nu cred ca existat vreodata, dupa caterisirea lui Tudor Popescu, o incercare de dialog intre “tudoristi” si ortodocsi. Iar vina nu este nicidecum doar de partea evanghelicilor. Cei mai multi lideri ortodocsi, inclusiv dintre cei mai luminati, pastreaza inca resentimente serioase pentru ceea ce s-a intimplat la Cuibul cu barza, dar mai ales pentru Cornilescu si traducerea Bibliei facuta de el. Este vorba de o veritabila paranoia. Sincer sa fiu, nu cunosc nici un singur lider ortodox roman care sa fie capabil sa se raporteze rational la traducerea Cornilescu a Bibliei. Este balcanism curat. Pacat.

By: reformedorthodoxy on 13 mai 2009
at 9:49 pm

doresc sa raspund la diferite acuzatii/opinii de pe acest blog daca Danut promite pe blogul lui ca nu va edita raspunsul meu. Astept raspunsul lui intii si pe urma am sa postez pe al meu; bineinteles ca discutiile pot continua si dupa aceea.

Pe de alta parte apreciez enorm ca exista discutii intense pe subiecte teologice in Romania. O mare parte din evanghelicii din vest (nu romanii) au paralizat in fata televizoarelor sau discuta aprins ce se mai intimpla la Hollywood. Si blogosfera, in general, aluneca in aceasta directie, facind din crestinism un subiect cultural.

Paul Dan

By: DanutM on 13 mai 2009
at 10:00 pm

Domnule Paul Dan,
N-am promis si nu voi promite niciodata cuiva ca voi permite orice fel de mesaje pe blogul meu.
Asa cum am anuntat de la inceput, promit sa pastrez un anume nivel de decenta pe acest blog si nu voi permite orice, oricui.
Daca este vorba de comentarii decente si care nu reprezinta atacuri la persoan sau denigrari la adresa altor biserici, sunteti binevenit. Ma tem insa ca, vazind ce ati scris in alte locuri, nu puteti promite sa nu faceti asemenea lucruri.
Pe blogul dvs. puteti publica orice doriti. Internetul nu roseste. Pe al meu insa i9ncerc sa-lpastrez ca pe un loc al civilitatii, oricit de dificil ar fi acest lucru. Nu pretind ca reusesc s-o fac intotdeauna cu consecventa, dar cel putin incerc.
Voi afisa in curind in raspuns la atacurile dvs impotriva teologilor evanghelici care au studiat ortodoxia, tex pe care vi-l voi trimite dvs. mai intii.
Va doresc sanatate si virtute, asa cum imi doresc si mie.

By: reformedorthodoxy on 13 mai 2009
at 11:01 pm

Nu aveam intentii sa atac. Asa ca am sa postez miine pe blogul meu un raspuns.
In incheiere te citez, mi-a placut urarea ta: “Va doresc sanatate si virtute, asa cum imi doresc si mie”.
____________

Nu am de unde sa stiu intentiile dvs. (doar nu sunt Dumnezeu), dar precedentele nu sunt incurajatoare.
Sunt gata sa afisez pe blog orice comentarii decente, de la oricine ar veni, dar voi cenzura orice socotesc necuviincios, oricine ar fi autorul. De aceea, niciun comentariu, al oricui ar fi acesta, nu este afisat automat pe blogul meu.
Chiar daca nu sunt adept al doctrinei ‘total depravity’, sunt absolut convins ca pacatul este strins legat de inima omului, a mea ca si a dvs. De aceea nici o precautie nu este inutita.
Va doresc seninatate si bucurie in viata.

By: reformedorthodoxy on 14 mai 2009
at 1:56 am

Danut,
Iti voi raspunde pe blog-ul meu. Bineinteles ca intai voi posta raspunsul tau. Esti binevenit si tu si altii sa argumentati cum doriti. Prin harul Domnului sunt foarte comfortabil sa discut patristica si filozofie plus teologie. A Lui sa fie slava!
Paul Dan